Descriere: Cobza este întâlnită în popor sub numele de cobuz, capus, cabuz, provine din instrumentul arabo-persan „el aud'” și, poate, tot dintr-un instrument oriental, „Kopuz”. Cobza este clasificată în grupul de instrumente cordofone. Are forma unei jumătăți de pară, cu „gâtul” din lemn de fag, lat și foarte scurt și „cuierul” răsfrânt înspre spate în unghi drept. Tabla de armonie (în față) este constituită dintr-o singură scândură de „molift” (molid), perforată spre mijloc de mai multe deschizături pentru ton (patru în formă de x, grupate pe mijlocul plăcii și una triunghiulară amplasată asimetric spre margine). „Burduful” (o cutie adâncă de rezonanță) este format din această scândură de „molift” și cinci sau șase „doage” de paltin, lipite. Corzile sunt prinse de o bucata de lemn de brad numit „cordon”, fixată în partea de jos a tablei de armonie și întinse de „cuiele” montate în cuier. Corzile, din sârmă de oțel, în număr de opt, grupate în patru „coruri” (de câte două) erau „ciupite” cu o „pană” de gâscă. Acordajul se realizează prin dispunerea „corurilor” la cvarte și cvinte, rezultând structuri primordiale de tipul re - la - re – sol. Marginea plăcii de rezonanță este ornamentată cu flori obținute prin pirogravare. Latura superioară a cobzei este consolidată de o bandă de piele artificială. Cromatica: culoarea lemnului natural de molid, brad și paltin. Cobza a fost confecționată în atelier specializat de instrumente muzicale tradiționale din Fundu Moldovei (Sidor Andronicescu - meșter de instrumente muzicale tradiționale, dar și interpret la vioară). Această cobză a aparținut lui Petruț Țăranu (foto 1965), interpret în taraful Bucovina, din care făcea parte și faimosul rapsod la fluier Ilie Cazacu.