Descriere: Subiectul este inspirat de celebra formulare "Sine Cerere et Libero (Bahcus) friget Venus" din piesa "Eunucul" de Terentius Joost. Vander Auwera, cel mai reputat exeget al operei lui Jansens, considera - în lucrarea sa de dizertație pentru doctorat, Leven en Werken van Nuyssen, Gent, 2002, pp. 508-511 - că în linie iconografică lucrarea în discuție trebuie pusă în conexiune cu pattern-ul lui Caravaggio și, mai ales, cu gravura cu același subiect al lui Crispijin van den Queborn după un model al lui Crispijin van den Broeck. Din același unghi, fundalul ar fi inspirat de decorul celebrei grădini Tivoli. În fine, același exeget mai invoca la acest capitol și gravura intitulată "Cele 4 elemente" (datată 1601) a lui Johannes Wierix. La rândul nostru, vom semnala similitudini iconografice ale tabloului de la Sibiu cu lucrarea intitulată "Bucuria și Melancolia" (datată 1632), din colecția Bernardo de Lassala, Madrid. Dacă la tabloul madrilen pot fi descifrate înrudiri cu paradigma semantică a perechii Heraclit-Democrit, lectura iconologică a tabloului sibian trebuie să înceapă cu sensul sursei livrești ("Fără Ceres și Bachus, Venus rămâne frigidă"). În acest sens, trebuie să observăm că imagistica propusă de Janssens descinde și din multitudinea reprezentativă a Banchetelor zeilor în pictura Țărilor de Jos și este, în ultima instanță, clasabilă în perimetrul semantic de tip vita voluptuaria. Comput digitalis, sugerat de gestica personajelor și secondat de perechea de porumbei și de torțele exhibate de zeitățile feminine (forul, simbol al vitalității erotice) face o acuzată trimitere la reperele fructifere (struguri) și, mai ales, legumicole (a se vedea aici prezența grâului, simbol al reluării ciclului "celor 4 elemente", explicit configurat, dar, cu deosebiri, cea a icon-ului vigorii sexuale, reprezentat de cornul abundenței dominat de dovleci și pepeni, dintre care unul secționat). Cupa de vin pe care o ridică Bachus în cinstea rubensienei senzualități a zeiței Venus e similară apei dătătoare de viață (vezi cascada din fundal, așezată în același registru cu numita cupă). Ne aflăm aici, din unghiul semnificației, în plină mentalitate barocă, verbul a urca fiind semantic îngemănat cu verbul a cădea, când triumful e o altă față a decăderii. T. von Frimmel (1894) înscrie tabloul sibian sub actuala paternitate. J. Vander Auwera (op. cit, p. 856) considera că la această lucrare a colaborat și Jan Wildens.