Descriere: Tabloul figurează episodul veterotestamentar al întâlnirii dintre Fecioara Maria, însărcinată cu Iisus, și Elisabeta, însărcinată cu cel care va deveni Sfântul Ioan Botezătorul, întâlnire consacrată în literatura biblică și în tradiția iconografică cu titlul „Vizitația”. Această scenă cu valoare simbolică, interpretată în cheia transferului de grație divină asupra Elisabetei și pruncului ei, descrisă în Evanghelia după Luca (1: 39-56), a fost transpusă în imagine atât în arealul bizantin și de tradiție bizantină cât și în Occident, începând cel puțin din secolul al XII-lea. În Occident, reprezentare „Vizitației”, cu precădere în pictura portabilă (de șevalet), a cunoscut un reviriment notabil mai ales în secolele XVI-XVII, epoca pledării ample și intense în favoarea dogmei „Imaculatei Concepții”. În reprezentarea din acest tablou, întâlnirea survine la țărmul mării, într-un timp aparent nocturn, contrariat însă de lumină nefirească focalizată asupra personajelor. Cadrul, vizualizat din proximitatea personajelor, este delimitat de o construcție parțial vizibilă în prim-plan stânga și de țărmul mării, în planul secund, marcat de silueta unei fortificații. Compusă într-un format orizontal, scena se desfășoară dinspre dreapta spre stânga, în sensul mișcării personajelor. În centrul acțiunii, deplasat însă în stânga, se află cele două femei îmbrățișându-se. În spatele Elizabetei, poate fi identificat Zaharia, soțul ei, ieșit spre a-și întâmpina oaspeții, în vreme ce în dreapta, relativ îndepărtat de celelalte trei personaje, se află sfântul Iosif. Notabilă este, de asemenea, gestualitatea alertă a personajelor, tipic barocă, îndeosebi aplecarea într-o parte a lui Zaharia, precipitarea sfântului Iosif, accentuată de apertura brațelor.