Descriere: Tabloul, achiziționat al finele secolului a parcurs un drum sinuos în ceea ce privește atribuirile și incitant prin existența, dispariția sa în urma furtului din Brukenthal în 1968 și reapariția sa spectaculoasă dupa 30 ani (1998) împreună cu alte trei lucrări din cele opt sustrase atunci. La intrarea în colecție "ECCE HOMO" a figurat ca opera de Tițian (Ä.K), consemnat astfel și în catalogul lui Neugeboren (1844) ca ulterior în cataloagele din 1893 și 1909 să fie înscris ca "școala lui Tițian", din rațiuni pe care nu le cunoaștem. A fost meritul lui Theodor lonescu, fostul șef al Galeriei de artă din anii '60 - '70 de a redescoperi și proba adevărata identitate a autorului - Tițian - în anul 1959. Reperul acestei reatribuiri l-a constituit o imagine fotografică a uneia din cele trei variante existente, a operei lui David Teniers cel Tânar, intitulată "Arhiducele Leopold Wilhelm al II lea în Galeria sa din Bruxelles". Autorul tabloului, David Teniers cel Tânar a fost pictorul favorit și consilierul Arhiducelui Leopold Wilhelm, pe care l-a ajutat să-și alcătuiască o impresionantă colecție de artă italiană, preponderent venețiană, aspect relevant în tabloul în discuție în care se observă pe panourile ce etalează lucrările, opere de Bellini, Veronese, Tintoretto, Annibale Carracci s.a. În prim plan, central, în registrul de jos se remarcă bustul lui Cristos din tabloul "ECCE HOMO" de Tițian. (Vezi Von Bruegel bis Rubens...). La recomandarea lui Roberto Longhi (cf. coresp. cu Italia, 1959) care confirmă fără dubii numele lui Tițian, Theodor lonescu publică lucrarea în revista Paragone (129/1960). În anul 1961 (09.03), cercetatoarea Emma Zocca îi furnizează lui Theodor lonescu noi date despre tabloul "ECCE HOMO" de la Sibiu, de unde rezultă că Tițian a pictat acest subiect în trei variante; prima (azi la Prado) a fost executată la comanda lui Carol Quintul, a doua, la solicitarea prietenului artistului, Aretino (aflată azi în muzeul Conda - Chantilly). Varianta de la Sibiu este realizată de Tițian, dupa opinia Emmei Zocca, în anii senectuții, ilustrând modul cum pictorul a știut să reia la bătrânețe un subiect din anii tinereții, maniera în care l-a reelaborat cu dezinvoltură și vigoare. Aprecieri elogioase la adresa tabloului de la Sibiu le exprima în anul 1999 și distinsa cercetatoare italiana, Mina Gregori, care ne-a scris (în 16.02)..." é indubbiamente il busto più bello di Cristo che si conosca.", întarindu-ne impresia noastră conform căreia Cristos are o atitudine maiestuoasă, solemnă virilă, având trăsăturile lui Jupiter olimpianul.