Descriere: Farfurie romană terra sigillata pontică cu marginea gurii verticală, marcată pe interior de ușoară adâncitură la bază, buza îngroșată, cu muchie rotunjită. Formă generală carenată, marcată pe umăr de o muchie rotunjită proeminentă (mulură); farfurie puțin adâncă, interior plat foarte puțin bombat; adâncimea corespunde cu înălțimea buzei; fund inelar relativ înalt. A fost restaurată din mai multe fragmente, cu completări executate pe circa 40% din vas. Lucrată la roată; Culoare roșu cărămiziu cu pete vineții; Slip fin roșu-cărămiziu intens. Partea inferioară a vasului și nici fundul nu sunt scufundate în slip. Acestea sunt doar ușor vopsite/sau mai degrabă stropite neuniform cu un strat foarte subțire de lut de culoare vineție – scurs poate la acoperirea mai sistematică a interiorului vasului cu un al doilea strat de lut foarte fin sau chiar vopsea (tipic pentru sigillatele pontice din grupa A). Ardere oxidantă, pastă fină cu nisip, fără mică, nu se observă concrețiuni calcaroase. Suprafața lustruită pe toate părțile Decorată în interior cu cercuri concentrice formate cu dublă ruletă incizată: un cerc cvadruplu incizat cu o rozetă cu dinți dispuși radial și un cerc spre exterior – triplu – marcat de împunsături transversale. Ștampilă plantară anepigrafă dispusă central pe fața interioară a vasului, păstrată parțial. Marcaje cu tuș pe spate: Poiana L E4, II6380; Cu creionul PLE4. Deși starea de conservare nu este ideală, piesa este importantă la nivelul culturii geto-dacice locale deoarece atestă existența târzie a sitului de la Poiana, în a doua jumătate a secolului I p. Chr. Produsul este unul de serie, des întâlnit în zona pontică, dar aparține etapei timpurii a producției ce imită originalele italice. Ștampila planta pedis începe să fie folosită sub influența cultelor egiptene ale lui Serapis în terra sigillata italice începând cu al doilea și al treilea deceniu al secolului I p. Chr., urmând apoi să fie imitate, în deceniile următoare, și în producția pontică de sigillate, în special anepigrafice. Suprafața L, din care provine acest vas, măsura 800 mp. A fost cercetată între anii 1950-1951 de Radu și Ecaterina Vulpe și era localizată aproximativ în zona central-estică a platoului sitului. De aici mai provine cel puțin încă o farfurie de același tip. medie; restaurată din mai multe fragmente și completată cu ghips de culoare apropiată; un fragment din buză desprins - din zona completării. Ar trebui ușor aranjată restaurarea, curățată, prezintă numeroase depuneri de praf moderne. Prezintă și numeroase zgârieturi recente pe suprafața slipului realizate cu obiecte ascuțite dure. Pe suprafața interioară se observă și câțiva stropi de substanță ignifugantă.