Description: Tabloul figurează scena mitologico-epopeică a judecății lui Paris. Narațiunea din care este izolat acest episod se recompune din mai multe surse antice: Homer (Iliada, 24.25-30), Ovidiu (Heroide, V, XVI, XVII), Lucian din Samosata (Dialogurile zeilor) etc. În miezul acestei istorii – care declanșează distrugerea Troiei la capătul unui război de zece ani, exilul lui Enea și, finalmente, întemeierea Romei – se află promisiunea unei iubiri fabuloase. Povestea debutează cu festinul nupțial dat în cinstea lui Peleus și Thetis, în toiul căruia Eris, personificarea discordiei, aruncă un măr poleit, cu inscripția „celei mai frumoase” (kallistēi); trei dintre zeițe – Hera, Athena și Afrodita – pretind trofeul, cerându-i lui Zeus să arbitreze inevitabila dispută. Prevăzător, Zeus se eschivează, trecând acest oficiu păstorului Paris (Alexandru), fiul lui Priam, regele Troiei. Călăuzite de Hermes, cele trei zeițe i se înfățișează lui Paris, fiecare încercând să-l ispitească: Hera îi oferă putere (rege peste Europa și Asia), Athena îi făgăduiește înțelepciune și măiestrie în luptă, în vreme ce Afrodita îi promite iubirea celei mai frumoase femei din lume – Elena, soția lui Menelaos, regele Spartei. Tabloul înfățișează întocmai momentul fulgurant, tragic, al încredințării mărului. În centrul imaginii se află Afrodita, încununată de Amor căreia tocmai i se încredințează trofeul râvnit. În spatele ei pot fi identificate Athena, în profil, cu coif, lance și scut, respectiv Hera, personaj-releu cu privirea ațintită asupra spectatorului. În jumătatea dreaptă a imaginii se află Paris, cu beretă galbenă, și Hermes, cu o beretă similară, dar roșie, cu aripi. Toate cele cinci personaje, figurate nud (parțial acoperit de drapaje), au aparența unor statui (antice).