Description: Inel sigilar executat prin tehnica turnării din argint, apoi aurit. În interior acesta este gol. În partea inferioară a verigii pe exterior, se poate observa un orificiu. La bază, acesta are o pastilă de argint aurit, în relief. Decorul ei constă în patru incizii dispuse în formă de cruce. Una dintre ele, datorită uzurii este aproape ștearsă și se poate observa doar printr-o linie minusculă aurită. Între cele patru incizii, în zona centrală se poate observa o altă cruce în formă de „X” incizată fin, aurită, ale cărei brațe sunt formate fiecare din câte trei linii paralele. Pe suprafața chatonului sunt numeroase zgârieturi paralele realizate foarte probabil cu un material abraziv. Din zona diametrului maxim, spre chaton este ornamentată cu motive vegetale aurite. Chatonul face corp comun cu veriga, dar este delimitat din punct de vedere decorativ de aceasta de o linie reliefată. Urmează un registru de liniuțe paralele, dispuse unele lângă altele, perpendiculare pe cea precedentă. Acest element decorativ este tipic în special inelelor începând din secolul XlV-lea în mediul sud-dunărean (Pirot) dar și în Câmpia Banatului (Botos ) fiind atestat și pe piese mai târzii din secolele XV-XVI de la nordul Dunării de Jos. Sigiliul, de formă ovală, plat, este ornat pe margine cu un cerc cu puncte, unele triunghiulare, incizate, care din cauza uzurii sunt aproape șterse. În interiorul său, urmează alte trei cercuri concentrice. Între următoarele două este un decor de linii dispuse în zig-zag, care formează un registru circular din triunghiuri. La baza fiecăruia este un motiv vegetal reprezentând două frunzulițe alăturate. În interiorul ultimului cadru oval este reprezentat un animal fantastic în formă de leu care are piciorul stâng din față ridicat. Capul are gura deschisă iar în fața ei pare a fi o literă în formă de „V” sau „Y”. Gâtul este decorat cu o coamă. Coada ridicată, arcuită spre capul patrupedului, iar spre vârf, este decorată pe o latură cu patru „spini”. Mai sus, în partea posterioară a leului este o stea. Astfel de inele, cu sau fără piatră semiprețioasă, sunt cunoscute ca fiind utilizate în decursul Evului Mediu, în special în Țara Românească, Moldova și spațiul Balcanic în cursul secolelor XIV - XVI, ca de exemplu Suslănești, Bucșani, Purcari, Ulmeni, Musait, Pirot, Botos sau din colecția Muzeului Național din Belgrad.