Descriere: Sanceul este alcătuit dintr-o sanie obișnuită și o alta, mai mică (considerând doar lungimea tălpilor), aflată în spatele său, de neutilizat în absența celei din față. Sanciul este o sanie mare, fără șine pe tălpi. Particularitatea acestui ansamblu constă în faptul că era detașabilă; astfel, în funcție de nevoi, se puteau folosi ambele sănii sau doar una, mai precis cea din față. Se compune din a) sanceul propriu-zis, b) proțapul și c) șlaiful. Sanceul propriu-zis are două tălpi, doi drugi și două oplene (niște bucăți de lemn dreptunghiulare). Tălpile, cu lungimea de 90 cm fiecare, au șine metalice pe întreaga suprafață. Drugii au șase fețe și opt muchii pe cca. 80 % din lungimea lor, de 306 cm fiecare, fixați de tălpi și de opleana din spate cu ajutorul șinelor metalice de pe tălpi, ce se termină la unul din capete în două limbi prinse chiar în drugi, a două cuie mari de lemn și a încă două platbande metalice ce fac „priză” cu opleana; la celălalt capăt, drugii, subțiați, intră în două găuri mari făcute în opleana din față; aici, pentru a sta fixați în timpul transportului, drugii sunt străpunși fiecare cu câte un piron metalic, unul, ușor crăpat, fiind „bandajat” cu un mic manșon matalic. Opleana din spate are lungimea de 140 cm și lățimea de 10 cm pe fiecare dintre cele patru laturi; este crăpată și din această cauză a fost întărită la extremități cu două chingi metalice și mai multe cuie; are două picioare prinse în cheutori direct de talpă, fixate, în partea inferioară, cu încă un rând de șuruburi; două platbande (L - 40 cm, l - 5 cm) leagă opleana de drugi cu ajutorul unor cuie, șuruburi mari și a limbilor aflate la celălalt capăt al platbandelor. Opleana din față are 143 cm lungime, două laturi de 13 cm și două de 11 cm lățime; în mijlocul acestei oplene este o gaură prin care se trece șlaiful metalic. Ambele oplene au câte două găuri la extremități, găuri în care se puneau țepușele, niște bețe lungi, cu dimensiuni variabile, în funcție de înălțimea produsele transportate și de care se ancorau acestea din urmă. Tălpile săniei mari din față, tot cu partea numită bour (încovoitura din față), au următoarele dimensiuni: L - 150 cm, l - 7 cm, Î - 15 cm; șina metalică se întinde pe aproape toată suprafața inferioară a tălpii, fiind îndoită mult în față și mai puțin în spate, fixarea de talpă făcându-se cu nituri; de capătul interior al tălpilor mai sunt prinse două platbande dreapte (L - 95 cm, l - 5 cm), care trec pe deasupra celor două oplene, fiind fixate în față cu niște șuruburi mai mari; în spate, unde se termină în două limbi, prinderea se face chiar cu ajutorul acestora și a cuielor. Această sanie are două oplene sensibil diferite ca dimensiuni, una mai mică în față (L - 115 cm, l - 10 cm, Î - 6 cm), prinsă direct de talpă cu două pene mari de lemn și alta, mai mare, în spate (L - 115 cm, l - 34 cm, Î - 8 cm), prinsă pe dedesubt tot de talpă prin intermediul a patru platbande metalice și a patru șuruburi, care fac legătura, străpungând tălpile, cu alte două platbande ce înfășoară pe la capete opleana; alte patru șuruburi, cu nituri, străpung grosimea oplenei și fac legătura cu platbanda interioară; două „pânze” metalice dreptunghiulare (L x l: 23 x 18 cm) sunt bine prinse la mijlocul acestei oplene în opt cuie și șuruburi metalice, unele terminate cu nituri. Pe partea interioară a tălpilor, în față, sunt două găuri prin care trece o bară metalică rotundă destul de groasă (diametrul de 3-3,5 cm, L - 100 cm), „oprită” într-o parte printr-o „floare” făcută prin tăierea și îndoirea în lateral a celor două bucăți rezultate, iar în cealaltă printr-o mică potcoavă, „ținută” acolo de o pană metalică ce străpunge bara; de această bară este prinsă crăcana proțapului. Tălpile ambelor sănii, ca la mai toate aceste mijloace tradiționale de transport, sunt ușor înclinate spre interior, probabil pentru o mai ușoară deplasare pe zăpadă. Proțapul este format din proțapul propriu-zis și cătușa sau hărmăsarul. Proțapul propriu-zis, destul de crăpat, este un drug lung de 345 cm, ce are o crăcană (L - 85 cm) obținută prin despicarea unuia dintre capete (mai precis cel dinspre sanie); pe această crăcană, la o distanță de 54 cm de capăt, s-a montat un „opritor” din lemn, în fapt o pană ascuțită pe ambele părți, care determină crăcana să stea fixă; în locul unde se termină crăcana, pentru a nu se continua despicarea proțapului, s-a montat un inel metalic. Cătușa sau hărmăsarul (L - 102 cm) este o bucată separată de lemn, încovoiată sau îndoită spre capătul unde se termină propțapul, care face corp comun cu proțapul printr-un șurub metalic (care le străpunge în totalitate pe amândouă) și un manșon metalic (l - 6 cm) mai mare care, la fel, cuprinde ambele piese. Aici, în porțiunea dublată de cătușă, proțapul are două găuri (diametru - 3 cm) care corespund întocmai cu cele două găuri ale cătușei; printr-una din aceste găuri, cea mai apropiată de capăt, se punea priponul metalic care susține jugul. Șlaiful este un pripon sau o bară metalică, de 65 cm în cazul de față, ce face posibilă, într-un mod foarte simplu, asamblarea celor două sănii și care avea și rol de frână.