Descriere: Tabloul transpune în imagine o subtilă construcție teologică și cosmologică (în tradiția premodernă, geocentrică), tematizând relația dintre Fecioara Maria și Iisus Christos, într-o ipostază transcendentă. Iisus, ținând un glob cu mâna stângă, o încoronează pe Fecioara Maria ca „Regină a cerului” (Regina coeli). Cele două personaje sunt încadrate într-un disc albastru înstelat – reprezentare abstractizată a cerului – înconjurat de un inel auriu, de asemenea înstelat, posibilă aluzie la structura sferică și concentrică a lumii premoderne. Discul înstelat cu imaginea încoronării este la rândul lui încadrat într-un ancadrament de retablu gotic, din lemn poleit, în formă de arc în acoladă, cu ornamente vegetale. În zona astfel delimitată, este figurată o „teorie” de îngeri, în monocromie roșie. Un al doilea ancadrament, de coronament, cu patru arcade semicirculare și trei fleuroane, surmontează ancadramentul în acoladă. În sfârșit, această structură gotică, de retablu, este completată de o predelă și doi montanți cu pinacluri și fleuroane. De asemenea, zona dintre cele două ancadramente este decorată cu forme vegetale stilizate, în nuanțe de ocru, pe un fond albastru închis. Ipostazierea Fecioarei Maria ca Regina coeli – și implicit scena încoronării – a fost foarte populară în spațiul european în secolele XIII-XV, popularitate prelungită într-o formă mult diminuată chiar până în secolul al XVIII-lea. Această formulă derivă din unele texte scripturale, precum Cântarea cântărilor (4.8), Psalmi (45,11-12), dar și din argumentația scolastică, din misticismul târziu-medieval și din varii surse vernaculare, precum Legenda aurea (Jacopo da Voragine).