Descriere: În acest tablou este figurată o scenă cu o multitudine de personaje angrenate într-o petrecere câmpenească, surprinsă panoramic, într-o acțiune desfășurată în mai multe planuri. Locul are mai curând aparența unui peisaj generic agrest decât al unui cătun flamand real: o răspântie în prim-plan, o casă mai amplă (un han?) în latura dreaptă, contrabalansată compozițional de un pâlc de copaci, o construcție incertă în latura stângă, câteva case și silueta unei biserici în depărtare. Cu o cromatică variată, cu nuanțe deopotrivă pastelate și terne, tabloul dispune de o regie luministică abil controlată, ce alternează zonele umbrite și luminate, cu ingenioase profilări și decupaje ale personajelor. Pe acoperișul casei din dreapta este vizibil un accesoriu conotativ: un steag alb cu un sfânt (protector?) figurat frontal, posibil în relație cu evenimentul festiv (ziua sfântului respectiv?); un detaliu similar este vizibil în tabloul Chermeză în ziua Sfântului Gheorghe (datat 1664–67, ulei pe lemn, 79,7 x 88,7 cm, Royal Collection, Anglia). Scena este fragmentată în două centre de interes; în prim-plan, în centru, un grup de personaje pregătesc mâncarea și vinul, transportându-le la masa din dreapta, ocupată până la refuz. Într-un plan mai îndepărtat, în centru-stânga, un alt grup de personaje dansează pe ritmul muzicii produse de un cimpoier urcat pe un butoi. Observăm că acest muzician rural este concurat – într-o opoziție contrastantă – de duetul din extremitatea dreaptă, alcătuit dintr-o viola da gamba și o lira da braccio. Între aceste două grupuri distincte sunt inserate alte câteva zeci de personaje, ocupând, în ansamblu, jumătatea inferioară a imaginii. Tabloul este configurat după un tipar compozițional pe care, cu variațiuni, David Teniers îl reia în mai multe reprize. Influența evidentă a lui Pieter Bruegel cel Bătrân (inventatorul acestui tip de reprezentare) este însă filtrată de interpretările similare ale lui Jan Brueghel cel Bătrân și Peter Paul Rubens. Asemenea tablouri erau prețuite (și solicitate) de societatea flamandă cultivată din secolul al XVII-lea, pentru vitalitatea agrestă și specificul local – în opoziție cu „pictura de historia”, mai elevată, cu tematică religioasă, mitologică sau istorică.