Descriere: Se știe că în anul 1863 Szathmári a primit de la Alexandru Ioan Cuza titlul de „Pictor și Fotograf al Curții”, și în această ipostază, l-a însoțit pe domnitorul Cuza la Constantinopol în 1864, repetând această călătorie în 1866, de data aceasta fiind membru al suitei principelui Carol I. În noiembrie 1868, Carol I împreună cu Carol Popp de Szathmári a vizitat orașul Rusciuc (Ruse), situat pe malul bulgăresc al Dunării, unde a trăit o colonie importantă de negustori turci. Pe durata acestor călătorii menționate, artistul a efectuat mai multe schițe, desene și acuarele, care (cel mai probabil) i-au servit ulterior ca materiale pregătitoare pentru realizarea tabloului în ulei intitulat „Scenă orientală”, care a fost executat în liniștea atelierului. Acest tablou care se păstrează în colecția Muzeului de Artă Cluj-Napoca (nr. inv. 2487) este o lucrare reprezentativă pentru orientalismul lui Popp de Szathmári. Înfățișează o scenă de gen dispusă într-un peisaj oriental, dominat de o construcție în stil oriental. În centrul tabloului se situează mai multe grupuri de femei îmbrăcate în haine turcești, cu pantaloni largi și voaluri care acoperă fețele lor. Personajele se află pe un piedestal scund, alcătuit din blocuri de piatră, și acoperit parțial de un covor colorat, în stil oriental. Primul plan al lucrării are o compoziție piramidală, definită de amplasarea personajelor, iar în vârful compoziției se află trei femei care stau în picioare, dintre care una poartă veșminte verzi, cealaltă este îmbrăcată în roșu și ține un parasol. Lumina este direcționată către acest grup de femei, deși femeia în roșu rămâne în umbră, ceea ce creează o aură de mister. În fața acestui grup de femei sunt alte trei femei, așezate, cea din dreapta fumând o narghilea, în timp ce în spatele ei stă aplecată o servitoare care are culoarea pielii mult mai închisă. În dreapta compoziției se află un alt grup de trei femei șezând, dintre care cea cu mantaua roșie ține un evantai din pene de păun. În spatele acestor grupuri de figuri feminine se zărește o construcție orientală, probabil o fântână de plan rectangular, ale cărei laturi sunt bogat ornamentate cu cioplituri, iar construcția este acoperită cu o cupolă flancată de patru turle mici. La stânga acestei construcții se înalță un copac cu multe ramuri care acoperă aproape tot fundalul tabloului. În cel de al doilea plan al tabloului sunt așezate alte personaje, cu trăsături mai puțin elaborate, iar în dreapta mijloc este redată partea posterioară a unei trăsuri, în care călătorește o doamnă cu haina neagră și voal alb. În fundal, în partea stângă a compoziției se vede un port construit pe înălțimi și câteva clădiri de pe mal, iar în dreapta o construcție voluminoasă, semănând cu o cetate sau cu un palat, flancată de un minaret. În spatele acestei clădiri se zăresc două dealuri. Cum enunță Livia Drăgoi, prin compoziția „Scenei orientale” (1868) pictorul exprimă propensiunea sa către pitorescul exotic într-un limbaj temperat, de educație clasică, nuanțat de observația analitică a realității (vezi Muzeul Național de Artă Cluj. Galeria Națională, 1996, p. 34.). Carol Popp de Szathmári a fost interesat de relevarea aspectelor pitorești ale scenei (exotismul costumelor și atitudinilor personajelor feminine, specificul locului reprezentat). Deși scena se petrece în aer liber, se poate constata că lucrarea a fost realizată în atelier, cum atestă culorile cu tonuri mai specifice meleagurilor noastre și faptul că tabloul nu are prospețimea acuarelelor realizate de către pictor în timpul călătoriilor sale. Lucrarea este semnată și datată stânga jos cu roșu: „Szathmári / 1868”. Pe verso, în mijlocul pânzei, se află ștampila cu inscripția „W. Koller & Co. Wien / Silberne Medaille”. Este de menționat că în colecția Cabinetului de desene și gravuri al Muzeului Național de Artă al României (București) se păstrează o acuarelă intitulată „Femei la Valea Apelor Dulci ale Asiei, Istanbul” (vezi reproducerea: Olariu E. 2012, p. 43, nr. Cat. 43.), care înfățișează o compoziție foarte asemănătoare, în care sunt prezente aproape toate figurile din tabloul în ulei. Se poate presupune că tabloul în ulei a fost realizat pe baza acuarelei respective.