Descriere: Linguroiul de stână are găvanul ovoidal și coada dreaptă, perforată la capătul opus găvanului; gaura, în formă de semicerc, cu o ușoară tentă decorativă, era folosită la agățarea în cui la uscat sau când nu era utilizat. La același capăt, coada este teșită și se termină într-un vârf ușor ascuțit, același gen de terminație, puțin mai pronunțat, regăsindu-l și la îmbinarea cozii cu găvanul. Ambele vârfuri creează o plăcută impresie estetică. Coada, spre găvan, pe o porțiune de cca 14 cm, este mai îngustă, același fapt putând fi constat, pe o suprafață mai mică, și la celălalt capăt. Găvanul este sensibil încovoiat în raport cu poziția cozii, lucru datorat în primul rând manierei în care s-a realizat scobirea sa. Pe coadă, înspre partea opusă găvanului, se regăsesc, pe o porțiune de 23 cm, nu mai puțin de patru grupaje de semne, pe care le-am identificat ca fiind datarea anului confecționării (1930, așa cum apare incizat pe unul din grupaje, cel dinspre capătul unde se termină coada), dar și alte trei în care regăsim litere îmbinate oarecum după moda monogramelor nobiliare, dispuse destul de încifrat; spre exemplu, S-ul, prezent în toate cele trei grupaje, are două moduri diferite de așezare, una culcată, fiind asemenea reprezentării infinitului în geometrie, iar cealaltă în poziție verticală, așa cum apare de obicei în scris; am socotit toate aceste semne a fi semnăturile proprietarului și ale meșterului, cel dintâi, în calitatea sa de comanditar, putând cere incizarea inițialelor sale pe lingură. În absența oricărei informații relative la meșter, știind doar că proprietarul din Gemenea se numea Dumitru Șpaniuc, am presupus că ulterior confecționării linguroiului, acesta a cerut incizarea inițialelor prenumelui și numelui său pe lingură, eventual de către alt meșter decât cel din 1930, căci el avea pe atunci doar 6 ani; astfel am putea interpreta primul grupaj, înțeles de noi ca D.S.A. = D(umitru) Ș(paniuc), A-ul reprezentând poate o poreclă sau un supranume al acestuia; remarcam faptul că la acest grupaj, plasat cel mai aproape de găvan, meșterul a făcut mai întâi probe prin scrijelirea discretă pe lemn a conturului literelor D și A. Următoarele două grupaje sunt aproape identice; am descifrat aici inițialele S.T., care ar putea fi ale meșterului din 1930 sau ale altuia de mai târziu. Oricum, nu putem fi de acord cu soluția propusă de muzeografa Melania Ostap în 1970, în Registrul de inventar al muzeului, iar mai apoi repetată, în 1977, în Fișa analitică de evidență cu nr. 2744, anume că în aceste grupaje se regăsesc literele F.B. Linguroiul, în ansamblul său, are o frumusețe decorativă ce reiese din eleganța proporțiilor sale, dar și din poziționarea găvanului față de coadă, regăsind aici o discretă arcuire. În general, obiectul este intens patinat, probabil doar datorită folosirii lui vreme de patru decenii la stână; găvanul prezintă o pată relativ mare ce pare a fi de arsură, încă simțindu-se mirosul specific utilizării sale. Are culoarea naturală a lemnului de paltin; se pot observa unele nuanțe roșietice, mai pronunțate în interiorul scobit al găvanului.