Descriere: Sfântul Ioan Botezătorul este redat în picioare, înaripat, în calitatea sa de „Înger al Deșertului”, pe un fundal auriu, în partea de sus a icoanei, și având la picioare un peisaj format din dealuri cu copaci înfrunziți. Cu mâna dreaptă face gestul alocuțiunii, iar cu mâna stângă, îndoită din cot, ține tipsia cu capul său tăiat – simbolul muceniciei sale. Este înveșmântat cu tradiționala haină din blană de capră, peste care poartă o mantie brună, drapată în cute unghiulare, realizate în nuanțe mai închise pentru umbre și mai deschise pentru părțile luminate. Aripile aurii au penajul realizat cu roșu în mai multe nuanțe. Tipologia chipului său respectă linia tradiției, însă modeleul feței este realizat cu treceri bruște de la zonele întunecate spre cele luminate. Sus, în colțuri, în cer deschis, apare mâna lui Iisus Hristos care îl binecuvântează. De jur împrejur, scena este delimitată, asemenea unei rame, de o dungă lată, pictată cu roșu. La o dată ulterioară picturii au fost aplicate pe icoană câteva rize de argint, frumos decorate (aureolele, mâinile, tipsia, norii) – un gest votiv pentru împlinirea unei rugăciuni adresate sfântului. Pe latura de jos, pe fond roșu, apare o inscripție cu negru, cu caractere chirilice: „1685 Mai 5 de Ștefan Zugrav”.