Semnat pe bază Brâncuşi (1907).
Bloc paralelipipedic, ca un mic totem, tăiat într-o maniera în aparenţa primitivă, reprezentând doi tineri îmbraţişaţi: femeia ţine mâinile deasupra umerilor barbatului, cu palmele încrucişate pe ceafa acestuia; bărbatul cuprinde femeia pe după umeri.
Este primă versiune în piatră a temei care va deveni, pentru Brâncuşi, o carte de vizită, pe care nu va înceta să o reinventeze în cursul celor cinci decenii de carieră, şi care are ca sursă de inspiraţie structuri autohtone ce îi permit autonomia artistică.
Lucrarea este executată în „taille directe”, cu urmele ciopliturilor accentuate, restul suprafeţelor sunt cizelate. Tăietura directă în piatra îţi dă sentimentul imediatităţii, iar masa acestui bloc de piatră, stilizat elementar, reflectă încarcatura emoţională pe care o au sculpturile simbolistice. Tema a rămas şi ea simbolistă, cu cei doi amanţi îmbraţişaţi, reprezentaţi în nenumărate opere încărcate de erotism, de la A. Rodin şi Edvard Munch, la Gustave Moreau.
Sculptura este considerată prima sculptură modernă a secolului al XX-lea, cu o tratare arhaizantă a formelor şi deschizătoarea marilor cicluri brâncuşiene.
|
